jurnal

să ieșim în fiecare seară

Nu am răgaz de scris, nu mă mai pot gândi la altceva. Îmi vine să plâng, de ciudă, de rușine, de silă pentru ce a ajuns România, pentru că ai mei copii nu merită asta și nu ar fi trebuit să îi cresc aici.

Muncim până la 6, le dăm copiilor să mănânce și apoi ieșim în stradă. Suntem obosiți, fără speranță dar vreau să continuăm.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s