iubire · proză scurtă

declarație

de nicăieri veniseră niște perechi de încălțăminte în dormitorul ei, aterizaseră agățați de baloane colorate strident, intraseră bineînțeles prin geamul deschis de la baie dar cum? de la cine? de ce? erau atât de multe perechi încât ochii ei rotunzi s-au făcut cât castanele și nu mai prididea să dezlege pantofii, cizmele, balerinii, tenișii, veneau zeci de perechi de toate felurile și se așezau peste tot, o pereche fancy de tenişi mov se odihni chiaaar pe capul ei, pe părul ei, o Doamne, cred că visez, este cel mai frumos cadou din lume își spuse, mângâindu-și obrajii cu pielea molcuță a unor cizme scurte, bleumarin și metalizate, era oficial acoperită de grămezile de încălțăminte și baloane se gândea ce va purta mai întâi, pantofii aceia roșii lăcuiți, cu toc fin sau balerinii în flori ca o zi de primăvară? nu se mai sătura privindu-i, atingându-i, pipăindu-i căci abia credea că-s aievea, că ea, dintre toate femeile primise un dar nebun, neașteptat și îngrozitor de frumos, la un moment dat baloanele nu mai intrară, și-așa dormitorul era plin ochi când un singur balon mai intră, un balon de care era agățată o scrisoare elegantă pe care o deschise cu aviditate și citi:

„Draga mea, m-am gândit că te-ai săturat de primit numai flori, așa că ți-am trimis baloane. Te iubesc, mai mult decât toate perechile”.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s