poems

detașare

nimic nu mă mai face să plîng, e plin văzduhul de pescăruși împușcați care țipă căzând cât e marea de mare, orice s-ar întâmpla vom ieși la liman într-o zi, fie că vom fi oase sau doar amintiri, nimic nu mă mai face să plâng, sunt pline străzile de șoareci care mănâncă cașcaval Hochland și râd de noi mișcându-și frenetic cozile murdare, orice s-ar întâmpla cineva nu-și va aduce aminte de tine, nimic nu mă mai face să plâng, sunt pline apele de crabi înecați pe care nu-i mai vrea nimeni în restaurante, orice s-ar întâmpla copiii nu vor înceta să se joace pe vreme de război, nimic nu mă mai face să plâng fiindcă vapoarele sunt pline cu lacrimi și orice s-ar întâmpla se va face loc și pentru noi sub pământ.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s