proză scurtă

povestea casei din Nottingham

Anna închise pentru a opta oară ușa casei din Nottingham. Ceea ce însemna a opta încercare eșuată de-a o vinde. Își afundă cizmele în zăpada afânată din Adams Hill unde își așteptase clienții să viziteze cele șase dormitoare cu tot atâtea băi en-suite. Prețul de trei milioane lire sterline nu i se părea exagerat. Casa deținea o sală de cinema, una de fitness, o bucătărie dotată cu gama de top a electrocasnicelor și, ceea ce impresionase pe majoritatea vizitatorilor, un sistem integrat care controla lumina, căldura, sunetele și un alt sistem de securitate Cisco video conectat la poarta principală.

Anna Baker era agent imobiliar de aproape patru ani. Încercase să termine facultatea de arte pe care o începuse la 19 ani dar acum avea 25 și încă nu strânsese suficienți bani pentru taxe. Din când în când, mai reușea să vândă câte un tablou și atunci mai plătea în avans câte o lună de chirie în casa aceea umedă și cu mucegai pe alocuri. Avea camera ei, cu baie cu tot dar ceilalți colocatari nu aveau simțul curățeniei și-i era Annei din ce în ce mai silă să locuiască acolo. Pardu era colegul ei de apartament, indian și din cale-afară de nesimțit. Nici prin cap nu-i trecea să facă vreodată curat în zona comună, în ciuda rugăminților, amenințărilor și reclamațiile pe care Anna le făcuse către proprietar. Cînd gătea, după ce că mirosurile alea ajungeau prin toate colțurile apartamentului, lăsa bucătaria mizerabilă. Dacă Anna sau Tony, cealaltă fată, ar fi vrut să gătească ceva, ar fi trebuit să curețe tot în urma lui Pardu. Și o făceau la un moment dat fiindcă altfel toate tigăile, oalele și tacîmurile ar fi rămas pline de ulei și cruste de mîncare învechită. Dacă Anna ar fi avut constant gînduri rele, atunci ele s-ar fi îndreptat către monumentul acesta de proastă creștere și ignorare a oricărei reguli de conviețuire. Pardu ar fi meritat torturat, ținut în mizeria la care le supunea pe fete. Nu-i vorbă că nici Tony nu era vreo minunată. Era tipul clasic de petrecăreață ce se-ntorcea mereu beată în apartament dar cel puțin curăța după ea ulterior.

Anna provenea dintr-o familie lower-middle class iar sora ei mai mare era paraplegică, depinzînd de îngrijire continuă și secînd finanțele și așa precare, pentru că mama lor renunțase la serviciul de casieriță la Tesco ca să aibă grijă de Susan. Anna se simțea singură pe lume. Prietenele pe care le avusese în liceu sau la începutul facultății ajunseseră fie foarte bine, fie foarte rău. Trei dintre ele erau alcoolice deja, cu cel puțin o sarcină întreruptă la activ. Renunțase să se mai întâlnească cu ele pentru că de fiecare dată ajungea să fie singura lucidă și nedrogată în vreun bar, printre bărbați care o înspăimântău. Alte două se măritaseră devreme cu niște bărbați mai în vârstă, destul de bogați și a căror singură plăcere era să se afișeze cu trupurile lor frumușele, machiate și îmbracate după placul soților lor. Asta însemna că erau totuși foarte bine, viața le era asigurată și poate că ea, dacă ar fi avut acest noroc, ar fi avut timp și plăcere pentru pictat, fără să își facă griji dacă va găsi sau nu suficient de mîncare pentru week-end. Veniturile ei, ca agent imobiliar, se rezumau la un salariu de bază și doar dacă reușea să vîndă, primea un comision consistent. Dar nu mai reușise de ceva vreme. Ar fi cîștigat foarte bine dacă vindea casa din Nottingham. Chiria plus utilitățile, o costau mai mult de jumătate din salariu, cînd ar fi trebuit să reprezinte doar o treime. Restul banilor se duceau rapid pe motorina mașinii pe care reușise să o achite cu ce câștigase din altă vînzare, pe mîncare și haine uneori, nu pentru că i-ar fi păsat prea mult cu ce se îmbrăca în restul timpul dar măcar pentru potențialii clienți avea obligația de a apărea în ținută office. Nici măcar nu știa cum de îi alocaseră această casă imensă ce s-ar fi potrivit pentru un agent senior, mai experimentat, cu haine mai bune, care să nu apară la vizionări într-un Ford Ka vechi și cu pantofi ieftini.
Se gîndea la toate astea în timp ce se îndrepta spre mașina ei minusculă. Ce n-ar fi dat să doarmă măcar o noapte în casa asta superbă, să nu mai audă grohăitul scîrbos al lui Pardu din camera de alături, să nu o mai găsească pe Tony sîmbătă dimineața, adormită pe podeaua bucătăriei, mirosind ca un container după ce petrecea în fiece vineri seara. E adevărat că Anna nu avea o viață socială. Părea că singurul interes al celor de vîrsta ei era să se îmbete după o săptămînă de muncă. Slavă Domnului că nu acceptase să fie chelneriță, așa cum făceau multe dintre studentele cu care începuse primul an la arte. Să fie atinsă, hărțuită cu apropouri libidinoase și eventual să treacă la o carieră strălucită în video chat ca să își plătească rapid studiile și să se întrețină la alt nivel. Anna rămăsese modestă, cu capul pe umeri, fără să facă vreun exces și probabil că de aceea nici nu-și găsea prieteni de vârsta ei. S-ar fi bucurat să aibă și ea un prieten care să o iubească și protejeze, un prieten care să o trateze cu respect și bunătate, așa cum ar fi făcut de altfel și ea. Dar cum viața ei nu se desfășura nici în facultate, nici în cluburi, unde să-l găsească? Deschise portiera și intră repede, cu degetele încleștate deja de frig. Învîrti cheia și pentru prima dată, mașina nu porni. Scoase doar un hîrcîit obosit și se opri. Lasă capul pe spate, resemnată. Vineri seara, tîrziu, pe cine să sune? Locuia în St. Annes, o zonă mai săracă, aflată la aproape cinci mile de locul unde se afla. În 20 de minute ar fi fost înapoi, dar fără mașină îi era imposibil. Casa era relativ departe de prima stație de transport public și Anna nu se simțea în stare să meargă atît prin zăpadă. Poate că visul ei se împlinea pentru seara aceasta măcar. Sigur că nu era permis să dormi pe unde te prindea noaptea ca agent imobiliar. Dar avea o scuză atît de bună acum. Mașina nu îi pornea și habar nu avea ce să facă altceva. Stătuse nu mai puțin de patru ore cu două perechi care vizitaseră casa. Chiar sperase ca măcar unii să facă o ofertă. Așa că oricum nu avea de gînd să-și sune șeful la 9 seara cînd săptămîna de lucru se terminase. Își tîrî picioarele înapoi și deschise ușa. O rodea stomacul de foame dar nu ar fi îndrăznit să comande o pizza pînă aici. Își alese cel mai mic dormitor și făcu un duș fierbinte sperînd să adoarmă mai repede. Își puse telefonul la încărcat și se culcă cu un sentiment de rușine și vinovăție că se afla încă acolo. Nu se putea relaxa suficient dar în patul cel cald și pufos, somnul o cuprinse alene și pleoapele i se lăsară grele, iar mintea îi dădu pace de la problemele pe care urma să le aibă a doua zi.
Se trezi buimacă, după nu mai mult de trei ore de somn, cînd telefonul suna pentru a cincea oară insistent. Apelantul era șeful ei și Anna înlemni cîteva secunde, gîndindu-se cum va fi ea concediată după ce fusese descoperită dormind într-o casă mai scumpă decît viața ei, dacă ar fi fost vîndută vreodată. Răspuse gîtuit:

– Da?
– Anna? șeful ei părea mai mult preocupat decît supărat
– Da domnule
– Unde ești acum?
Neobișnuită să mintă, Anna căută un răspuns care să nu ducă totuși la alte întrebări.
– Dormeam
– Uite ce-i, spuse Benjamin aproape rugător, a intervenit o urgență: Ne-a sunat un olandez care vrea să se mute aici și vrea neapărat să vadă casa în seara asta. Nu ai vîndut-o deja, nu Anna?
– Nu dar…în seara asta, e aproape miezul nopții, răspunse Anna, ca și cum cel mai greu lucru din lume ar fi fost să se scoale din patul camerei ei mici și să conducă pînă pe Adams Hill.
– Știu, știu, nu ți-aș cere dacă omul nu ar fi avut intenții serioase. Hai Anna, e șansa ta de a obține un comision gras la o casă pe care te chinui de luni de zile să o vinzi.
– Voi fi acolo în jumătate de oră, răspunse ea acum liniștită și putînd pretinde că nu îi pornește mașina cînd clientul urma să plece.
Se grăbi să aranjeze patul la loc ca să nu lase vreo cută în urmă, verifică prosopul de baie, era uscat, șterse în grabă haina și își trecu mîinile prin parul lung castaniu deschis, netuns de ceva vreme. Abia termină și auzi sunetul interfonului de la poarta cea mare și văzu o limuzină cu șofer așteptînd.

Le dădu drumul și din mașină coborî întîi șoferul, care deschise ușa unui tînăr domn, la vreo treizeci de ani, care o privi puțin încruntat în timp ce o salută scurt. Se recomandă, se numea Joep, era înalt, atletic şi, spre surprinderea Annei, nu își ceru scuze pentru ora absurdă la care venise, așa cum ar fi făcut orice englez cât de cât educat. Joep ceru să vadă dormitorul principal prima dată, apoi sala de fitness. Prin celelalte camere trecu rapid, oprind-o pe Anna din prezentare de mai multe ori. În jumătate de oră erau înapoi în bucătăria imensă iar Joep o invită să ia loc ca să discute detaliile contractului. Se hotărî să cumpere pe loc fiindcă voia să se mute chiar în noaptea asta. Anna nu-şi credea ochilor și urechilor. Ce bonus avea să încaseze! S-ar fi putut întoarce la facultate în curînd și abia își stăpînea bucuria. Cînd Joep semnă contractul, Annei i se dilatară pupilele de încântare. Cum se aranjaseră toate, gîndea ea umil…parcă niciodată nu avusese parte de o surpriză atît de frumoasă. Cînd erau aproape de plecare, Joep îi spuse:

– Ştii Anna, eu nu venisem aici ca să cumpăr casa. Voiam doar să te întîlnesc şi cînd am aflat că tu te ocupi de vînzare, m-am gîndit că n-ar strica să am şi un bonus, şi tu, şi eu.

Anna făcu ochii mari şi se ciupi discret. Nu visa. Într-o secundă, îi trecură prin minte fel de fel de scenarii, fiindcă nu înțelegea o iotă din ce voia să zică acest străin. DarJoep nu se opri așteptând vreun răspuns. Își imaginase pesemne că Anna era șocată. Oricum, nu suficient de șocată pentru întrebarea ce avea să urmeze.
– Deci, Anna, ce-ai spune să vii să locuiești cu mine, aici? În orice dormitor vrei tu, bineînțeles.

-va urma

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s