copii · jurnal · parenting

copiii plictisiți ai zilelor noastre

Nu știu alții, dar eu când aud „Mami, mă plictisesc” mă apucă deodată toți nervii, mi se ridică părul inexistent de pe mâini, ați înțeles ideea. Poate copilul meu cel mare e singurul care se plictisește sau care o spune, nu știu. Aș fi o mamă denaturată dacă mi-aș lăsa copilul să se plictisească, nu? Așa ca vin imediat cu o idee genială gen „mă bucur, chiar aveam ceva de făcut pentru tine, de exemplu spălat chiuveta din baie, pus vasele la loc din mașina de spălat vase, împăturit hainele spălate”, ohoo, avem mereu ceva de făcut. În 4 cazuri din 6, copilul meu plictisit își revine imediat :).

Nu a existat vreo epocă în care copiii să aibă acces la atât de multe jucării, activități, posibilități. Nu mai știu ce să facă de câte au și câte mijloace de distracție există. Și totuși, uneori, se plictisesc. Evident, nu realizează că la vârsta adultă ar da orice pentru un timp de „plictiseală”, de stat fără griji. Și mai ales nu știu că „plictiseala” le este foarte folositoare de fapt.

Din punct de vedere psihologic, copilul trebuie lăsat să-și găsească (și) singur diverse ocupații, să aibă timp să inventeze jocuri. Părinții care le umplu programul cu activități, chiar dacă copiilor le plac, ca și părinții care cred că a-și ține odraslele ocupate și a se juca cu ele oricând o cer, le fac copiilor o defavoare pe termen lung. Pentru că acei copii nu vor mai ști să se joace singuri, să își găsească modalități creative de a se distra. Nu vorbesc aici de copii care petrec ore la TV și PlayStation.

Prea mulți stimuli și distracția asigurată non stop, fie călătorii dese, petreceri, playdates, îi privează pe copii de a învăța ce le place să facă, de a urma o pasiune, de a-și găsi un hobby și de a se simți bine cu ei înșiși.

Am cam greșit la acest capitol. Am avut grijă să asigur mereu distracția copiilor: locuri de joacă, ieșit cu orele afară (sper că asta nu se pune), călătorii dese în week-end, vizite, petreceri, vizite.

T (3 ani și 6 luni), dacă nu avem un program plin zilnic, rezistă o zi, următoarea deja nu mai e în apele ei. Da, cred că există și copii care adoră plecările, ieșirile, cât mai multe și cât mai des. Dar măcar în casă, le face bine să se joace și singuri. De la vârste mici, câte puțin. Nu lăsăm niciodată copiii mici nesupravegheați, e clar, dar nu e necesar să le fim jucărie perpetuă. Să-i refuzăm uneori și să nu le dăm sugestii ca să vină ei cu idei, eu  una sunt înclinată să le tot sugerez activități. Singura mea calitate în demersul plictiselii e că nu îmi place să mă joc cu copiii. Groaznic, știu. Îmi place să le citesc, să joc board games, să ne alergăm, să le învârt și tot ce ține de partea activă a jocurilor. Dar pune-mă la jocuri de rol cu bucătărie, păpuși, pluşuri, figurine minuscule și ponei, construcții și mașini….mai bine mă duc în pădure. Iar acum trecem fix prin a doua perioadă de jocuri de rol cu al doilea copil. Nu-i nimic, de aia există tați și surori, că nu le poate face mama pe toate.

Deci, dacă aveți copii care se mai plictisesc cu zece cutii de jucării, o sută de cărți, activități opționale , lăsați-i să se plictisească. Dacă nu se plictisesc, și-au descoperit pasiunile și se auto distrează cu succes, felicitări, sunteți pe drumul ideal. Duceți-i în continuare la muzică, sport și orice activități le fac bine, dar nu uitați de plictiseala fără tablete și intervenție constantă 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s