jurnal

Revelionul cu prieteni necunoscuți

Anul 2016 s-a întrecut pe sine în ciudățenii, în frumuseți, urâțenii, situații dificile și neobișnuite. Am ieșit muuult în afara zonei noastre de confort. Am făcut lucruri pe care spui uneori că „niciodată nu voi face”. Acum am ajuns în sfârșit în apartamentul nostru la 3h de mers cu mașina de muntele „nostru” unde am stat 10 zile.

Și pentru că au adormit copiii răpuși după atâta joacă, săniuș și vizite, pot să povestesc un pic despre seara Anului Nou care a luat o cu totul altă turnură decât ne așteptam. Plănuisem o cină obișnuită după care, conform tradiției familiei noastre, urma să aprindem lampioane pe care să le trimitem către cer cu dorințele copiilor. Să aprindem câteva artificii, să facem muuult popcorn și apoi să ne culcăm liniștiți.

Planurile noastre au fost date complet peste cap. S-a întâmplat că am mers în alt sat de munte, unde sunt unguri multişori căci este școală maghiară, iar o familie cam tot de seama noastră, pe care abia îi cunoscusem, ne-a invitat la ei. Au insistat practic și au spus că dacă acceptăm vor veni și ei duminică la noi. Cam cu strângere de inimă am zis da, mai mult pentru că A (9 ani și 6 luni) deja se împrietenise cu fetița lor de 10 ani care nu prea vorbea română, dar ce contează, copiii se joacă împreună în aproape orice condiții. Ei aveau doi copii și mai aveau o familie cu doi copii în vizită din alt oraș, aveam noi să constatăm la plecarea spre casa gazdelor. Plus încă un copil venit de la niște prieteni în vacanță la ei. 7 copii în total și 10 adulți cu tot cu bunici am intrat într-o casă maaare și frumoasă de-am rămas paf. Doamne, ce oameni primitori. S-au pregătit mese, decorate ca la carte, una pentru copii, una pentru părinți și bunici. Am râs cu lacrimi la snoavele spuse de socrul gazdei, și pentru că spunea întâmplări cu umor și pentru că româna stricată adăuga un plus de zâmbet. Am petrecut deci ca-n povești datorită unei familii minunate care ne-a adoptat în seara de sâmbătă. Ne-am întors însă la noi în sat înainte de artificii că asta mică era ruptă de oboseală. Dar a fost chip s-o iau pe A înapoi? Copiii au cerut să rămână la ei, ea voia așa că pentru prima dată am lăsat copila la niște oameni cu care vorbisem doar câteva ore, cu promisiunea de-a ne înapoia odrasla a doua zi.

Duminică de dimineață am început și noi pregătirile pentru venirea lor. Nu știam câți vin, au venit toți, cu socru cu tot :). Au venit și c-o ladă de kurtos făcut de ei, cel mai bun pe care l-am mâncat vreodată. Ne-am înțeles atât de bine că începusem să facem planuri pentru concediul de la mare din vară. O familie jos pălăria iar eu rareori mă extaziez în legătură cu relațiile interumane.

Și pentru că-n seara de Revelion n-am mai apucat să aprindem lampioanele și artificiile, ne-am scos pârleala duminică seara în chiotele de bucurie a lui T care ofta zâmbind în fiece seară înainte să adoarmă: „Ah, ce zi frumoasă-am mai avut azi”.

Anunțuri

Un gând despre „Revelionul cu prieteni necunoscuți

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s