proză scurtă

o familie aproape perfectă

Nicoleta era o femeie bună și blândă. Mărunțică și blondă, cu o constituție firavă, ochi mari căprui în spatele unor ochelari care nu se potriveau cu forma feței ei rotunde. Se îmbrăca mereu în fustă și bluză, care de cele mai multe ori nici măcar nu îi făceau plăcere. Nu era foarte școlită dar nici proastă sau incultă. De curând se gândise să facă postliceala sanitară, credea că ar reuși să devină asistentă în oricare din clinicile private din București. Numai că soțul ei nu prea era de acord. Dragoş era un bărbat de înălțime medie, brunet cu ochi albaștri și ceea ce consideră majoritatea femeilor ca fiind un bărbat „bine”. Era șeful logisticii celei mai mari firme de curierat din țară. De asta se și mirase Nicoleta, la începutul relației lor, de atenția pe care i-o dădea Dragoş. Ea fusese mereu un fel de rățușca cea urâtă a grupurilor de prieteni, una care nu se mai transformase în lebădă. Dragoş o scotea la restaurante bune, îi făcea complimente, părea cu adevărat interesat de ea. Și de ce nu ar fi fost, se gândise Nico până la urmă: era o femeie bună, gătea excelent, zâmbea frumos și era amabilă cu toată lumea. Când se cunoscuseră, la revelionul unor prieteni comuni, ea lucra la un magazin cu accesorii din Promenada Mall. Nu îi venea nici ei să creadă cât de rapid avansau lucrurile. Avusese un prieten câteva luni dar niciodată nu îi daduse vreun bărbat atâta atenție. Sigur că serviciul îl ținea pe Dragoş ocupat în multe seri, însă avea grijă să îi trimită regulat vreun curier cu un buchet de flori, cu ceva bun sau un cadou mai scump, o haină, o eșarfă frumoasă. Nicoleta se îndrăgosti până peste cap. Vedea cum lumea se uită la ei, când mergeau undeva împreună, întrebându-se probabil ce caută el cu ea, așa cum își dau cu părerea toti necunoscuții despre situațiile pe care nu le cunosc. Începuse să se simtă aproape mândră, flatată și mai ieși din carapacea de timiditate.

Așa trecu un an. Apoi Dragoş îi făcu o minunată propunere de căsătorie. Nico spuse „daaa” cu ochi strălucind la speranța unei vieți cel puțin la fel de plină de surprize frumoase, ca-n timpul prieteniei.

În timpul pregătirilor de nuntă, Dragoş i-a zis că s-ar bucura dacă ea nu ar mai lucra, măcar după ce li s-ar naște primul copil. Că el aducea destui bani și ar fi mai bine ca ea să stea acasă, pentru copii. Și, odată ce va deveni doamna D. Goran ar fi ideal dacă ar putea să se îmbrace în fuste, ca o doamnă, nu toată ziua în pantaloni. Nico era prea îndrăgostită și ocupată cu nunta ca să audă vreun clopoțel de alarmă în mintea ei. A consimțit să stea acasă cu viitorii copii, crezând că oricum va dura ceva până se va întâmpla să devină mamă.

Un an mai târziu și c-un bebeluș de 1 lună în brațe, obosită și nemaifiind în stare să pregătească masa ori să facă un capăt de curățenie ca la începutul căsătoriei, Nicoleta a primit prima bătaie. Normal ca ea era de vină. Frigiderul era gol, că nu mai apucase să cumpere ori să facă nimic proaspăt, cămășile lui Dragoş rămăseseră necălcate. Se simtea ultima incompetentă de pe planetă și Dragoş avusese dreptate, la cât de stresat și muncit era, săracul. Trecură cinci ani, din ce în ce mai urâți și mai negri. Nicoleta nu mai exista: în locul ei rămăsese doar o sclavă supusă, mamă de doi copii acum. Dacă făcea vreo greșeală în timpul zilei, Dragoş o articula seara, mai recent și-n fața copiilor înspăimântați. Fie că nu-și găsea o şosetă, fie că ciorba nu era încălzită la temperatura perfectă, motive se găseau mereu. Aproape ca nu mai putea scoate copiii afară cu atâtea vânătăi.

Se apropia Crăciunul lui 2016 iar Dragoş, ca cel mai bun soț, i-a adus o mulțime de bunătăți, cu porunca să pregătească Nico o masă ca-n povești, pentru el și părinții lui care veneau în vizită. Ba chiar îi cumpără Nicoletei o fustă nouă, maronie și o bluză gri flanelată, pe gât, să o poarte cu fusta. O lasă, ca de obicei, cu cei doi băieți de 5 și 3 ani și o groază de treabă, spunându-i că se va întoarce a doua zi la prânzul din Ajun, cu tot cu socri.

Ca în fiecare an, trebuia să facă totul fără cusur, mai ales în fața musafirilor, să nu-l facă de rușine. Copiii să recite poezii și să cânte, la masă să stea smirnă și să mănânce tot fără mofturi. Dacă vreun lucru mergea anapoda, Dragoş râdea și o mângâia pe păr spunând: „Ei, discutăm noi mai târziu despre asta.”

Nicoleta n-avea vreme de pierdut. Puse copiii la desene și se apucă de treabă. Munci cu abnegație ore în șir până dimineață. Când termină, chemă un taxi.
La vremea prânzului, Dragoş intră in casă, împreună cu părinții lui, înfometați după un drum de 500km. Când dădură cu ochii de masa din sufragerie, încremeniră toți trei. Pe fața albă de masă, se scurgea sângele unui porc spintecat în bucăți, capul fiind orientat spre intrare și rânjind la ei. În restul sufrageriei era împrăștiat gunoiul de câteva zile de când, de durere, Nicoleta nu mai putuse ieși din casă. Bunătățile aduse erau amestecate într-un castron imens, făcând totul necomestibil. Pereții erau desenați cu diverse carioci și creioane, semnul primelor ore de libertate ale copiilor. Înnebunit de furie, Dragoş se repezi câtre dormitoare, căutând bezmetic hainele familiei. Hainele lui nu erau nicăieri, fustele și bluzele Nicoletei erau aruncate pe jos și mânjite cu vopsea albastră iar hainele copiilor si gențile de voiaj, dispărute și ele.

În timpul acesta, Nicoleta, îmbrăcată în blugi, pulover și o geacă groasă își ducea băieții într-o garsonieră închiriată cu o parte din banii strânși în cei cinci ani, de câte ori el îi dădea pentru cumpărături și nici nu se gândise s-o verifice. O prietenă o ajutase să obțină o slujbă de vânzătoare la un magazin de bijuterii și două locuri la o grădiniță din apropierea garsonierei. Nicoleta a vrut ca de Crăciun să facă copiilor cel mai frumos cadou din lume. Și reușise. Mâine își va scoate un certificat medico legal, va face reclamație la poliție și va divorța. Va fi urât, dureros și nicidecum ușor. Dar va face în sfârșit lucrul pe care trebuia să îl facă acum 5 ani. Și-a învins teama, lipsurile și dependența de un nenorocit violent. Nu va mai purta niciodată fuste.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s