copii · iubire · parenting

far away from the madding crowd

E doar impresia mea sau lumea a luat-o razna anul ăsta de 1 iunie? Noi ne-am întors de la munte pe după-amiază și în orașul nostru…nebunie totală. Bulevarde blocate, câte şaişpe copii pe mp, agitație, căldură şi nervi.

La munte fetele se jucaseră minunat de liber, aproape toată ziua pe-afară, cu apă, mingi, noroi și alergat. Când ne-am izbit cu ochii de asfalt și parcurile arhipline, ne venea să ne întoarcem să dăm apă la vaci. Într-un parc în care primăria a făcut niște activități pentru copii, era călcare în picioare, mai ceva ca la sfintele moaşte. Se vede că bieții copii nu mai văzuseră în viața lor baloane, teatru sau muzică de au dat toți părinții buluc să nu aibă loc nici de joacă, nici să meargă doi metri liberi. De fapt, tot ce vedeau copiii care nu aveau mai mult de 1.40m erau alți adulți. Apoi vedeau alți copii care aveau baloane și ei nu apucaseră sau alți copii cu înghețate și ei n-aveau voie.

Nu știu alți copii cum sunt, dar ale mele când văd înghesuială și agitație, nu se mai simt bine. Caută locuri mai retrase, nu se duc ca oile să fie date la o parte de coate mai dibace. La evenimentele astea, mulți copii devin foarte frustrați, părinții se enervează că nu înțeleg de ce e copilul prost dispus sau țipător la 30grade la umbră când uite ce lucruri nemaipomenite se întâmplă în jurul lui. Îmi e imposibil să nu mă întreb, părinții respectivi s-au așezat vreodată la nivelul copilului? au văzut ce vede și cum se simte el? Cum e să fii asaltat de atâția stimuli de care adulții nici nu sunt conștienți, cum e să fii călcat în picioare de alții mai mari și mai puternici și neatenți, cum e să fii înghiontit când deja ți-e cald și nu pricepi de ce nu primești vată pe băț și floricele cu caramel.

La McDonald’s era full, semn că ziua copilului trebuie cinstită cum se cuvine, să se bucure copiii, săracii. Că dacă îi duceam în pădure, la joacă, la piscină să se scalde, dacă le dădeam niște fructe, nu se mai bucurau drăguții. Nu sunt lupul moralist. Am mâncat și noi la KFC, deși nu e nici un motiv de laudă.

Așa a aflat și A că e Ziua Copilului că noi, părinți răi, le sărbătorim și cadorisim fără ocazii. Nu făcusem ceva special, chiar nu le cumpărasem nimic și A ne-a rugat să-i luăm și ei un croissant. I-am luat. Astăzi la școală au avut activități cu elevi de liceu și acum când scriu e la cofetărie cu ei, cu doamna și colegii. Baby T, la venerabila vârstă de 1 an și 10 luni, nu s-a arătat suferindă că nu a fost tratată cu praf, înghionteală și pun pariu că s-ar fi întors cu bucurie la scormonit în pământ și analizat orătăniile din curtea vecinilor.

E bine că se fac activități pentru copii, că primăria vrea să îi sărbătorească deși mai bine ar fi să facă niște parcuri adevărate, să strângă maidanezii, să nu mai permită parcarea petrotuarundevreamuşchiumeu dar să ofere alternative.

Bine ar fi să ne sărbătorim copiii zilnic, să ne mai punem în papucii lor, să mai privim lumea și de la înălțimea de 80cm.

Poate așa vom descoperi mai multe, despre gâze, despre pietre, despre căderi și despre ce înseamnă să fii om mic cu zâmbet mare.

Anunțuri

2 gânduri despre „far away from the madding crowd

  1. Acelasi soc l-am avut si noi luni seara cand ne-am intors de la munte, de la cort, in Bucurestiul arhiplin. Ma bucur ca anul asta le-am oferit de 1 iunie o portie de joaca autentica, in fan, in albia paraului, cu pietricele, rame si noroi, printre vacute si gaini 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s