proză scurtă

steven și un pulover roșu

L-am întâlnit pe un peron de la Knightsbridge. Purta un pulover cam vechi, roşu, reiaţi negri şi nişte tenişi ciudaţi şi foarte verzi. Mi-a zâmbit când am trecut pe lângă el şi mi-a întins un bilet. Hai la mine, i-am zis.

M-a privit uimit, n-a răspuns nimic dar m-a urmat printre mulţimile de oameni spre ieşire. Mai aveam puţin până ajungeam pe Brompton Road, la hotelul în care stăteam. Mergeam destul de repede şi niciunul din noi nu spunea nimic. La un moment dat m-a luat de mână şi mi-a strâns-o ca după o regăsire. Cum te cheamă, l-am întrebat. Steven a zis dar nu semăna deloc cu un Steven. Şi celălalt nume? Mi-a zis ceva complicat şi neînţeles, un nume african. Spune-l pe litere, zic. Îl spune rar şi-l vizualizez dar nu-l pot pronunţa. Ok, Steven, nu te-ai întrebat de ce te-am luat din staţie? Se uită la mine apoi bagă capul în pământ. Mi-a strâns mâna mai tare. Simţeam că se agaţă de mine, de lumea mea şi lucrul acesta devenea apăsător. Am ajuns la hotel, am urcat repede în cameră, chipul îi era întunecat şi nu mai spunea nimic. Vrei să faci o baie? îl întreb. Se duce şi nu mai aud nimic decât apa curgând, minute în şir. Am intrat în baie după câtva timp, fără să bat la uşă. Ce dracu faci, Steven? Stătea în cadă cu spumă complet îmbrăcat, cu tenişi cu tot. Te aşteptam. A început să se dezbrace cu apa şiroind pe el, era zvelt, cu pielea aproape neagră. Hai şi tu îmi spune. Nu pot Steven, mi-e foarte foame, cobor şi te-aştept la masă. N-am realizat că nu avea haine de schimb. A intrat în restaurant complet gol, cineva de la recepţie îl urmărea extrem de stresat şi toată lumea a ridicat ochii scandalizata. Mi-am cerut scuze pentru el şi l-am băgat în toaletă. Steven, tu eşti zdravăn la cap? Mă duc să-ţi iau haine, stai aici. Am ieşit repede şi-am ales rapid pantaloni, tricou, alţi tenişi şi-un hanorac. Au costat o avere, dracu să le ia, nici nu ştiu în ce magazin am intrat. M-am întors, era acolo unde-l lăsasem. S-a schimbat, am putut comanda mâncarea şi-o cafea. A mâncat enorm, cât pentru trei oameni. Credeam că nu se mai satură. De fapt, nici nu ştiu dacă s-a săturat. Nu a vrut să vorbească în timpul mesei. Se făcuse târziu. Am mai cerut un măr, am plătit şi-am revenit în cameră. E timpul să pleci Steven. Dar el n-avea niciun gând de plecare. S-a dezbrăcat şi s-a băgat în pat fără să spună nimic. Steven, nu ştiu dacă am chef să dorm cu tine. Atunci dorm pe jos. Bine. I-am dat o pătură, pernă şi s-a întins de-a latul patului. Eşti un străin Steven. Sunt. Apoi am dormit, am început să visez intens dar am simţit cum vine lângă mine şi mă ia în braţe. Am dormit fericită până spre dimineaţă în braţele unui cerşetor despre care nu ştiam nimic, nici măcar dacă numele lui era Steven. Spre ora 9:00 când m-am trezit, în cameră mai era doar puloverul lui roşu, încă umed. Iar eu trebuia sa fiu în avion deja.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s