jurnal · pun intended

răbdarea și lamentarea

Printre multele şi minunatele calităţi native pe care le-am primit în dar, răbdarea n-a ieşit la numărătoare. Mi se pare că foarte mulţi oameni sunt grozav de înceţi în reacţii, uneori şi-n gândire, ceea ce-i mult mai rău, şi am foarte des pornirea de-a-i grăbi pe alţii. Sigur că am răbdare să-mi ascult prietenii şi când mi-e drag omul, dar în cazul restului oamenilor mi se întâmplă relativ des să ascult în timp ce-n gândul meu se derulează următoarele:

„Mai are de zis. N-a terminat. Ok, trebuie să am răbdare. „Da oare cât mai are?” „Mai deviază mult?” „E fenomenal cum sare de la una la alta fără nici un final” „De la Ana la Caiafa much?” „Oare i-aşa greu să-ţi dai seama că te repeţi?” „Are we there yet??”

şi altele poate mai puţin drăguţe.

Aţi prins ideea. Evident, n-am fost suficient de răbdătoare să mă gândesc la cât de necesară îmi va fi această calitate prea puţin exersată înainte de naşterea primului copil. Am murit de nerăbdare şi cât am fost însărcinată, pentru am avut niște sarcini oribile şi credeam că nu mai nasc odată.

Deși am avut cândva impresia că după doi copii voi fi devenit mult mai răbdătoare, constat că mi s-a întâmplat exact inversul. Am răbdare doar cu ai mei (și nici măcar aici nu suntem la autoservire nelimitată) și devin din ce mai agasată și iritată de adulți și copii care, într-adevăr, nu au nici o vină că s-au născut în familiile respective. Încerc să mă distanțez cât mai mult de toate picăturile astea chinezești pentru că mi-am propus cu ceva timp în urmă să nu mai sufăr pe tema educației pe care nu o pot face altora. Am aflat însă cu stupoare că destule cunoștințe mă percep ca fiind foarte blândă și calmă. M-am amuzat nespus. Teatru nu joc da’ când îmi sare muștarul nu mai vrea să-mi fie nimeni în preajmă.

Dar cel mai mult pe lumea asta mă enervează văitătorii de profesie. Oamenii ăia, cărora oricât de bine sau prost le merge, se vaită de orice rahat. Vor soluții, dar nu acceptă nici o sugestie. Vor rezolvări, fără să facă nici o schimbare. De fapt, nu vor să facă nici o schimbare pentru că e mai bine să fie în situațiile alea tâmpite ca să aibă de ce se văita în continuare. Și, dacă cumva le merge bine, nu-i nimic, găsesc ei o cale să fie tot rău. Autocompătimirea e o boală. Una care îi face pe oameni să se îndepărteze de tine, să te ignore, să nu te mai asculte când vorbești pentru că fiecare are propriile-i probleme pe care autocompătimitorii le vor minimiza oricum fiindcă ei trebuie să fie cei mai necăjiți de pe planeta asta. E o boală de care nu se poate scăpa decât conștientizând-o și făcând pași raționali pentru a scăpa de ea. Toți ne văităm de una-alta, nu e nimeni perfect. Dar asta nu ne face bine, dimpotrivă. Chiar dacă ne plângem de lucruri asupra cărora teoretic nu avem control, avem control asupra atitudinii și perspectivei noastre.

Așa că mi-am propus, idee preluată de la alții care au făcut deja acest test, ca timp de o săptămână -pe care voi încerca să o extind cât de mult pot- să trăiesc fără să mă plâng nimănui de nimic, nici celor mai apropiați. Voi vorbi doar despre lucrurile pozitive din viața mea, voi încerca să găsesc soluții pentru cele negative fără să mă lamentez iar dacă nu pot spune nimic bun, atunci să ascult, să pun întrebări. Pariul pe care îl fac cu mine e că după o perioadă de frustrare, starea mea se va îmbunătăți și poate voi avea și mai multă răbdare. Să nu exagerăm, totuși.

Mai încearcă cineva în același timp cu mine?

Anunțuri

5 gânduri despre „răbdarea și lamentarea

  1. Me too!
    Si o sa am si pe cine da vina atunci cand o sa se sature lumea de curcubeele mele 😛

    Legat de primul paragraf, te provoc. Ce iti vine sa le faci vorbaretilor astora cand incep sa o dea cu: „mint. nu era martie, era aprilie” gen? Am auzit-o la un stand-up si mi-a placut maxim 😀

    Apreciază

    1. îi contrazici: nu e adevărat, era sigur ianuarie și acum doi ani. când a fost știrea aia cu specialiștii britanici care au descoperit că pe măsură ce vorbești mai mult, crește frecvența inepțiilor pe minut 😀

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s