jurnal

neîncredere

Dacă ar fi trebuit să învăț ceva până la vârsta asta e că atunci când cineva se oferă să te ajute, când îl întrebi de câteva ori dacă e sigur că vrea să te ajute și omul e entuziasmat și face planuri, ceva nu e în regulă.
Dar cum eu n-am cerut ajutorul nimănui vreodată, nu aveam de unde să știu că cineva poate fi atât de bolnav încât să promită lucruri pe care nici nu va vrea/putea vreodată să le facă. Nu aveam de unde să știu că există lăudăroși patologici care nu au nici un sfert din resursele despre care te-au aburit ore în șir.
Am făcut prima și ultima greșeală importantă cu impact asupra timpului meu, profesiei și planurilor de viitor: am avut încredere într-un om. Nu se va mai repeta. Nu știu exact de ce am avut încredere să merg orbește într-o direcție nefamiliară-mi. Poate că m-am gândit, uite, mai există pe lumea asta prieteni care vor să facă un bine fără să îl ceri, pretinzi sau insinuezi. Chiar dacă ar fi așteptat ceva în schimbul acelui bine, aș fi fost mai mult decât dispusă să întorc cumva favoarea. Nu mă aștept să primesc nimic gratis dar mă aștept ca prietenii să își țină promisiunile făcute de bunăvoie și nesiliți de nimeni.

Binele nu a mai venit și măcar de-ar fi avut curajul să-mi zică mai demult. Orice om are dreptul să se răzgândească, dar când te ține luni bune în șah dându-ți speranțe deșarte, te simți ca ultimul prost când ți-o trântește.

Întrucâtva, cred că această experiență amară m-a făcut să-mi reordonez prioritățile, să-mi analizez relațiile și să mă facă să mă îndepărtez de feisbuc, mesaje, grupuri pentru o perioadă. Lumea poate continua și fără mine, asta am învățat demult. Chestia e că și eu pot continua fără ea. Am prietene foarte dragi în viața virtuală dar ce se întâmplă acum în viața mea reală are nevoie de mai multă atenție, de foarte multă muncă și concentrare ori în ultimul timp am fost foarte ușor distrasă de mediile on line în care am activat și voi mai activa cu plăcere odată ce lucrurile reintră într-un făgaș acceptabil. La scris nu mai renunț, am renunțat de prea multe ori și am suferit pe măsură.

Pornesc cu toată neîncrederea și bucuria pe alte drumuri care s-or deschide în cale.

Anunțuri

6 gânduri despre „neîncredere

      1. Stiu ce zici, eu ma lupt sa nu devin atat de neincrezatoare in lume ca dc ajung sa nu mai am incredere in nimeni e ca si cum si speranta a murit 😦

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s