jurnal

nu pot uita (2)

Au urmat două luni de agonie.
Cu L revenindu-şi un pic, în spital, dând speranțe tuturor, medicii erau când rezervați, când vag optimiști, la un moment dat L chiar a vorbit și s-a ridicat din pat. Toată lumea pe care o auzeam credea că va fi o recuperare lungă dar va fi, fără îndoială.
În bucătăria noastră, vorbeam cu M spunându-i că eu nu simt că-și va mai reveni vreodată. Am avut mereu un ghem în stomac, de durere și neputință fiindcă „știam” că nimic nu va mai fi bine.

Bebelușa fusese luată din oraș, de la tatăl ei, de către părinții și frații lui L, dusă la niște străini. Am suferit atunci foarte mult, pe fondul emoțional al sarcinii și ca orice părinte care își imaginează cum ar fi să-i fie smuls copilul de lângă el. Ulterior înapoiată când și-au dat seama că nu aveau nici o șansă să o păstreze sau să o scoată din țară.

Copiii cei „mari”, în grija bunicii paterne (o femeie excepțională), începeau să înțeleagă mai multe dar abia făceau față realității crude pe care o conturau în inimile lor.

Cred că mintea mea a vrut să scape de anumite detalii ale acelor două luni. Ginecologul mi-a spus că eram pe punctul de a pierde sarcina. Îmi amintesc cu claritate doar că într-o zi, L a reintrat în comă. Și la scurt timp după, am primit ultimul telefon despre ea. Nu a murit prietena mea, nu a murit nici o soție, fiică, soră pentru că cel mai mult a murit mama a trei copii.

Eram consemnată la pat și pe copila cea mare nu o puteam lua la înmormântare. S-a dus doar M, soțul meu. A fost mai multă lume decât la o nuntă. L fusese mereu atât de puternică, plină de viață, o femeie hotărâtă care lupta până la capăt pentru ce credea.

Nici acum nu-mi dau seama ce e mai tragic, să crești fără să-ți fi cunoscut mama sau să o pierzi la o vârstă fragedă la care totuși ai amintiri palpabile pentru tot restul vieții. Și cel mai trist din toată povestea asta e că nu poți răspunde la întrebările copiilor care încep cu „de ce”. Adevărul e că habar nu avem de ce li s-a întâmplat lor asta.

Anunțuri

2 gânduri despre „nu pot uita (2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s