iubire · jurnal

la mulți ani, fată

20 martie, 2015

Toate se întâmplă în martie. Ai deja wall-ul plin de mesaje și nici măcar nu e 8 dimineața la noi și 6 la tine. Puteai să bagi și tu un status „aici îmi urați lma” să scrie lumea la comentarii, da ai vrut să nu mai ai loc de prăjituri pe fb până seara. Dar n-ai nici o treabă. Îmi e așa dor de tine, fată. Mă năpădesc amintirile alea siropoase din copilăria și adolescența petrecute împreună. Mi se pare atât de mișto că încă mai vorbim, că ne vedem când putem, că ne mai putem spune toate tâmpeniile posibile în virtutea acelei prietenii de acum o sută de ani de când eram la grădiniță și apoi reîntâlnit în școală. Știi bine că ar trebui să primesc un Oscar pentru cea mai răbdătoare prietenă cu cea mai nebună prietenă în viață. Să primesc și un Pulițăr pentru toate temele la mate pe care le-ai copiat de la mine. Un monument pentru sesiunile de gâdilat în ore când mă făceai să țip la proful de geogra. Da parcă era ziua ta, nu a mea, așa că ce vrei tu să primești? Să faci bine să îmi aduci din UK ceva mișto dacă vrei să îți dau zacuscă și plăcintă cu mere de la maică-mea. Dacă ești cuminte, o să fac și tort de zmeură cu ciocolată că și-așa ești o slăbătură. Dar tu nu ești cuminte și io tot îți fac pen’că ai ochii ăia frumoși de pisică alintată.

În afară de aberațiile astea, noi am trecut prin multe împreună. Și cred că cel mai mult îmi place în relația noastră că ne-am păstrat noi, că n-am umblat cu măști, că ne-am văzut reciproc fix așa cum eram, în cele mai depresivoorobilo momente și ne-am împrumutat haine și guma de mestecat. Este clar cât ne-am iubit deși n-ai fost în stare să-mi faci vreun cadou acătarii de ziua mea asta în cazul în care îți aminteai când era. Nu pot înțelege de ce mă scutură așa niște gânduri melancolice la fiecare douăj martie. De ce-mi vin în minte niște discuții de-ale noastre în care eram bine doar pentru că eram împreună. Am senzația că deasupra mea, oricând merg sau dorm, se află un lighean cu ceară din care se prelinge câte o bucată călduță pe umărul meu ca să-mi aducă aminte. Ești o genială, de-aia.

Și te iubesc, fată, peste trei săptămâni mai mult ca oricând.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s